Castel de nisip…

26 11 2009

(scuzati perioada neactiva, pentru cei care m-au citit inainte. am avut prea multe pe cap, dar acum am revenit cu forte proaspete)

Iti amintesti cum a inceput totul? Am ajuns pe plaja si am vazut o mare de poze ale unor castele de nisip. Mi s-a spus ca trebuie sa aleg unu si sa il reproduc perfect pentru a fi fericita. Te-am ales pe tine si am gasit un loc retras unde sa te cladesc. Nu erai plin de turle si scoici colorate, nu erai nici pe departe la fel de stralucitor ca celelalte. Dar erai extraordinar de complex. Aidoma unei case victoriene, cu detalii fine, si modele pe ramele ferestrelor, tu erai decorat cu bucatele mici de inimi frante.

Poarta ta era mica,incat abia intra o furnica si aveai un sant mare si adanc. Am inteles ca ti-e frica de razboaie, de suferinta, de pierderi. Ferestrele erau mari si soarele batea prin geamul facut din cioburi de la sticlele de bere sparte, formand o reflexie verde. Am inceput sa adun materialele. Nisipul il aveam pe tot la dispozitie. Scoicile si cioburile le-am adunat in lungile mele plimbari pe malul marii. Am observat si alte constructoare, dar nici una nu se incumetase sa te realizeze pe tine, dar nu am regretat nici o secunda decizia luata.

M-am intors la locul meu si am inceput sa-ti fac fundatia si am pus toata dragostea mea in ea. Am facut-o ca nici un cutremur, sau om neatent sau inundatie sa o clatine. Si am incept sa-ti cladesc peretii si acoperisul. Eram atenta, dar am uitat sa te ascult, iar dupa un an jumate de truda, te-ai daramat. Ma pierdusem in detalii, si uitasem principalul ingredient: nisipul umed.

Totul s-a daramat si am reinceput sa te construiesc imediat, carand galeti grele de apa si muncind zi si noapte.  Aproape reusisem, trebuia doar sa te decorez si sa construiesc santul, dar o domnisoara neatenta, sau geloasa pe frumusetea ta te-a daramat in treacat, lasand doar fundatia. Am plans ore in sir dezolata si am mai adaugat un element in poza ta, inima mea. Si m-am uitat la marea de poze si am vazut alte fete care te alegeau. Ti-au inteles frumusetea interioara, te-au vrut doar pentru ele. M-am dus si am ales alte poze si lucram la celelalte castele, dar mintea imi statea la tine si in fiecare moment de odihna, in fiecare seara mai lucram o bucata din perete, o lungime da sant. Nu puteam construi nici un alt castel. Toata puterea mea era pusa in tine.

Le observam stangaci pe celalte fete ce te construiau. Nici una nu reusise si lasau totul blta inainte sa inceapa. Dar era UNA, una care ajungea sa te decoreze si care nu cedase, iar tu nu te daramasei. Ea avea sa fie fericita cu tine. Avea sa te construiasca. AVEA SA FI APOGEUL EI! Am vrut sa ii distrug creatia, dar m-am oprit si am preferat sa te vad pe tine realizat. M-am aruncat in marea gri, sub cerul bleomarin si am ales un castel simplu si superficial. L-am cladit repede, si m-am vazut de jumatatea mea de fericire,desi in momentele de melancolie ma uitam geloasa cum ea mai pune o bucata din inima mea in tine.

N-am mai construit nimic, cand o alta fata neatenta mi-a daramat si castelul superficial. Construiam cate putin din tine si atat. AM luat-o cu pasi marunti cate putin, desi stiam ca nu o voi intrece NICIODATA! Am inceput sa accept poze propuse de baieti si construiam repede si apoi le daramam fara sa imi pese. Furam castelele altor tipe, le construiam inaintea lor si le daramam. Distrugeam fete si castele in fiecare seara. Toate paleau in fata complexitatii tale. Plangeam ca nu puteam sa te uit, sa gasesc ceva mai bun. Continuam sa lupt sa te finisez, sa iti ating perfectiunea. M-am luptat un an si apoi am cedat. Dar si EA a cedat. S-a ridicat si te-a calcat la plecare. Am vrut sa imi gasesc puterea sa te ating. Incercam sa te apar de orice, pana si cand eu aveam nevoie de protectie. Luptam si cand nu aveam resurse. Te-am aparat de tocuri si genti, de adidasi si serviete. Luptam pentru ca iubeam sa lupt pentru tine.

Ai inceput sa te clatini. Am cazut cu mainile pline de nisip si insangerate de la cioburi in plaie langa tine, cu ultima bucatica din inima mea in mana, ultima piesa. Pierdusem. Dar atunci mi-ai aratat ca a meritat efortul. M-ai invitat inauntrul tau si mi-ai spus sa pun inima in cel mai protejat loc. M-ai incalzit si mi-ai vindecat ranile, m-ai ocrotit si eu m-am lasat alintata.

Nu am terminat lupta inca, dar acum stiu ca lupti alaturi de mine, ca am intrat in ceea ce credeam ca nu voi reusi niciodata. In inima ta.

Te iubesc.

 

Anunțuri