Cat?

13 07 2009

Am citit acum cateva zile un citat interesant si as vrea sa dezbat problema pe doua cazuri traite de mine,dar fiind pusa in roluri diferite.

„Cat crezi ca dureaza fericirea, cladita pe nefericirea altcuiva?”

Situatia 1:

Ai mei sunt divortati  de ceva ani. Tata a plecat pentru ca nu se mai intelegea cu mama si a gasit fericirea in alta femeie. Fericirea lor a fost cladita pe nefericirea mamei, a fratelui meu, dar in special a mea (problemele mele sunt cele mai importante). I-am blamat,i-am urat. Rugamintile mele au fost calcate in picioare pentru ca ei sa fie „fericiti”. Si stiti sfarsitul? Vi-l spun eu. S-au despartit. Tata si-a cladit fericirea impreuna cu alta, pe nefericirea tipei acestea. Nu stiu exact cat a durut-o, dar stiu ca aceasta femeie a fost mai nefericita ca mine, pentru ca a dezbinat o familie si pentru ca a ramas cu „buza umflata. [nu spun ca tata sau/si mama n-au fost si ei vinovati,dar asta e o alta poveste]

Situatia 2:

Ca sa fac un rezumat, actualul meu prieten (sa-i zicem T.) si cu mine ne cunoastem de trei ani, din care primul an jumate am fost impreuna, urmatorul an nu si acum ne-am impacat iar. In anul in care se presupunea ca suntem doar prieteni, eu m-am combinat cu un coleg de clasa de al lui. Acesta mi-a facut cunostinta cu o colega de a lor de liceu (sa-i zicem I.) [eu inca il iubeam pe T.]. si fetiscana asta era indragostita de T. TIpa m-a tot aburit ca T e nasol, ca nu intelege cum am putut fi cu el. Urmatoarea zi s-au combinat. Vai si cat o uram. Iesim o data I, actualul de atunci si eu. VOiam ca I si T sa se desparta. Nu am avut curajul sa fac nimic. Totusi, actualul meu de atunci,pentru ca nu il suporta pe T, a inceput sa ii bage in cap lui I ca sa se desparta de el. Nu i-am luat apararea lui T, desi stiam ca tot ce se zice nu e adevarat.( imi cer scuze cu ocazia asta) Am facut-o pe I sa vrea sa se desparta de el. Mi-am cladit fericirea pe nefericirea mea pe nefericirea lui. In cazul acesta a durat cateva minute. I m-a pus sa ii scriu mesajul de despartire. Scriindu-l mi-am dat seama cat o sa il doara. L-am trimis. S-a prins ca eu il scrisesem. Dupa o saptamana I si T s-au combinat, eu m-am despartit de colegul lui. Noul cuplu parea fericit. Fericirea lor era cladita pe nefericirea mea. T. si-a dat seama ca nu o iubeste pe I. S-au despartit.

Cand am patit cel de al doilea cazi, mi-am dat seama ca am fost exact ce blamam in femeia aceeas, doar la o scara redusa si nu atat de grava. M-am urat pentru ca nu am vazut ca devenisem, chiar si pentru o ora, tot ceea ce am detestat.

SI acum va intreb, v-ati cladit fericirea pe nefericirea altora? Fiecare din noi face asta neintentionat,  cateodata, dar ati face-o cu buna stiinta?

Nota: Din perspectiva mea, fericirea e un termen relativ, dar voi spune asta intr-un alt post.

Anunțuri




n-am titlu pentru asta.

12 07 2009

doar imi place…





A venit vara (3) – the end –

11 07 2009

Nu intelegeam nimic, de ce are exact acelasi gust, acelasi parfum. Nu putea fi el, pt ca daca era el nu simteam remuscari, l-as fi recunoscut dupa umbra, dupa voce, dupa harta fetei. Hm…cred ca am visat. Ma ia de mana si ne plimbam. Discutiile banale, rasetele generale, amintirile de mult pune in album, planurile de viitor, nimic schimbat. Doar ca ceva e! (intotdeauna la mine exista un doar) Nu realizez ce. Ma saruta la fel, imi zice ca ma iubeste la fel, dar banalul acesta are ceva special azi. Aceleasi locuri, aceiasi oameni, aceleasi suflete si totusi…Ma roade…ce e?

Ne asezam pe iarba. Trece ea! O saluta,ii zambeste,ea ii zambeste inapoi, se ridica, vorbesc,rad,se pupa,ea pleaca. Nu sunt geloasa! Imi repet asta pentru ca stiu ca pe mine ma iubeste. Se aseaza inapoi  nonsalant, imi zambeste si continua discutia. Il sarut si simt gustul ei pe buze. Se uita la mine si nu intelege de ce m-am dat inapoi si m-am strambat. Realizez reactia involuntara. Imi cer scuze si ii explic ca am avut o senzatie de greta. Decurge totul normal, pana cand incepe sa vorbeasca despre cum aia e combinata cu nu stiu cine. Pasi si mie imi pasa? Nu imi pasa! Ma doare in pula! Ascult, zambesc,ma racesc. Nu isi da seama. Pana acum m-ar fi intrebat de 10 ori ce am. Tac….nu plang, e ok, ma iubeste, imi zice des asta. Se opreste brusc, vazand ca fara sa vreau mi-am intors capul in cealalta directie. „Ce ai?”,intreaba sec. „NIMIC!” „Ah, dar ai ceva!” Si se cirzeaza ca ce am, ca nu ii zic niciodata , ca s-a saturat sa se chinuie sa afle. Ma ridic,ii spun ca nu mai vreau sa-l vad. Plec. Numar in gand pana la zece, daca nu vine dupa mine, am plecat. 1,2,3,4,5,6,7,8,8 jumate,9,9 si un sfert,9si jumatate,9 si 3 sferturi,10. Am plecat. Incep sa plang. Da, inca o iubeste. Stiam asta. AM preferat sa fiu back-up planul lui. Stiam ca ne-am impacat doar pentru ca il parasise. Previzibil si totusi am crezut ca e altfel. EH, asta e. AM cazut iar. Urc in 311. Suna telefonul. Mesaj de la el: „Nu stiu ce ai iar, dar asta e. Stiai ca nu te mai vreau”. Sunt in autobuz, si ce? AM izbucnit in plans. LASULE! Trebuia sa-mi zici. Iti placea sexul nu? CE DRACU! Aveai orice, oricand pe tava la pat. Nu meritati! AH!!! Iar o sa am un gol in mine pana imi revin. Iar nopti de plans, dat cu pumnii in pereti, bagat unghii in vena pentru a opri durerea.

Vreau sa cred ca visez, dar realizez ca atunci visam, il visam pe el. Era perfect. Inteleg ca visul era al lui cu ea, de aia nu puteam sa il vad, pentru ca ea nu il vede ca mine. DE aia simteam remuscari, pt ca stiam ca se apropie sfarsitul. A venit vara, asta e.

Va asteptati la un sfarsit fericit? Ati gresit povestea. Am ajuns in camera me. Ma intind pe pat si incep sa plang. Nimic nu o sa ma mai calmeze azi. Ma intorc pe o parte si gasesc un bilet: „Ti-am spus sa vezi…”





Ea.

11 07 2009

Zambeste,fals. E prea dusa in lumea ei pt a iti intelege balivernele si a o amuza.

Vorbeste fara logica pentru ea, plina de subinteles pentru tine.

Rade de tine, pt ca esti indeajuns de insensibil pentru a vedea realismul din jur.

Iti da cele mai bune sfaturi,dar nu le poate aplica pentru ea.

Are tot ce isi doreste, dupa lupte inutile, dar ii e prea frica sa se bucure de ele.

Se agata intr-o viata de o singura persoana. Orice miscare al acestui stalp de rezistentaeste un pas spre necontrolarea nebuniei deja intiparita in interiorul ei.

Este o prefacuta convinsa, arata invincibila, ti se pare ca ii rade mortii in fata si diavolul i se supune. Gresesti. Daca reusesti sa ii dai masca jos, cea ce mi se mare nefolositor si prea greu, o sa cunosti o fetita speriata de tot ce e in jur, care plange cand nu mai poate sa isi sustina lumea (se intampla mai des decat poti vedea).

Vrei sa o ajuti? O sa rada de tine, daca esti un oarecare; o sa se prefaca ca te asculta, daca ii esti apropiat; o sa o macine zile in sir, daca te iubeste.

Ii vrei raul? Iti da voie sa o ranesti o data, a doua oara o sa stearga pe jos cu tine, indiferent de mijloacele neortodoxe care o vor inspira. Daca ii esti prieten, n-o sa-ti faca nimic, o sa te stearga din viata ei, iar tu abia atunci o sa vezi ca este neinlocuibila. Daca te iubeste, va accepta orice, pana o sa simta ca si-a atins limita. Atunci cand o va simti, o sa te indeparteze si o sa te faca sa regreti fiecare secunda petrecuta in absenta ei,apoi o sa dispara.

Cand e fericita? Rar. E speriata de dezamagiri, dramatizeaza tot pana la extreme. A cazut de putine ori (este relativ precauta), dar a durut-o atat de tare incat nu mai suporta ideea unui alt branci.

Nu ii e frica de moarte, ii e frica de moartea persoanelor dragi.

Se consuma si daca ai ocazia sa vezi asta esti nebun ca inca stai langa ea, te va urmari ca o lipitoare ca sa nu ii divulgi latura sensibila.

O iubesti? Du-te la psihiatru, e ingrozitor de greu sa o intelegi si daca esti indeajuns de puternic sa o scoti macar o data pe zi din lumea ei, daca esti in stare sa ii opresti lacrimile mult prea sarate, nu pleca de langa ea. Daca pleci se va autodistruge. Daca stai langa ea si va observa ca esti nefericit o sa te arunce la primul cos de gunoi, iti vei gasi fericirea in altcineva (te va ajuta sa o gasesti) iar apoi  se va pierde intre norii maintirilor. Daca stie ca te va rani, o sa te indeparteze, omorandu-si existenta, vei vedea o piatra, o vei ura, vei crede ca fiecare „te iubesc” a fost o minciuna. Vei pleca dorin sa nu o mai vezi. O vei lasa in urma plangand.





A venit vara (2)

8 07 2009

Am ramas intinsa pe pat scarbita de sentimentul de placere pe care il aveam, desi nu stiu sau nu imi amintesc numele baiatului. Incerc sa ma ridic , dar nu reusesc. Ma cuprinde un sentiment ciudat de remuscare. Prietenul meu! L-am inselat cu un vid, cu o umbra. Ma tarasc pana la baie lasand in urma doar un damf de sex. Aprind lumina. Rujul meu rosu era aruncat in chiuveta. Ma uit in oglinda, sperand sa nu fiu eu, fata cu principii care adormise aseara, sa vad o alta persoana. Dar oglinda era murdara de ruj. Scria „Invata sa vezi”. Ce sa vad? BOULE! Lasa-la in pace! Am gresit. Eram drogata. DA ASTA MI-AI FACUT M-AI DROGAT SI M-AI VIOLAT! (Ce mi-as dori ca fetele sa taca dupa sex) Imi suna mobilul. 3doors down – let me go. E el, e cel pe care il iubesc sau cel putin cred. Alerg, ma impiedic,cad,ma ridic, alerg iar, raspund. Vocea imi tremura. O sa isi dea seama, intotdeauna isi da seama cand am o problema. Nu! Nu si-a dat! Ciudat, dar nu conteaza, am scapat. Oricum n-o sa se mai intample. Ce nu stie nu ii poate face rau. Ne vedem intr-o ora. Fac un dus, poate mai scap de mirosul parfumului lui asa familiar. Imi spal dintii sa nu ii mai simt gustul pe care il am intiparit de atata vreme. Ma imbrac in negru. Port doliu fetei de acum o noapte care isi vedea de fericirea ei.  Ies din bloc. Ce frumos e soarele, straluceste mai mult ca deobicei. Zambesc. NU! trebuie sa mi sterg zambetul, nu il merit. L-am tradat. M-am tradat. Dar ziua e asa frumoasa…Ma uit in jur, studiez oamenii prea grabiti pe langa care trec. Poate vreunul poarta parfulul sau imi zambeste strengaresc. Cercetez, vad, tipul ala are prietena, asta e artist. De unde stiu? VAD! DA VAD! Uite ce pitipoance, saracele macar sunt frumoase. Prind troleul. Totul merge bine azi. O sa ma autopedepesesc la noapte, ma simt prea bine acum. Ce oameni agitati, ce subiecte banale dar pline de patima. Ajung la parc. Iar am venit prea deverme, iar o sa intarzie. E bine, am timp sa vad. Cerul e asa de albastru. Ce dragute sunt florile. STAI! Mie nu-mi plac florile. Cati oameni. Pot sa le citesc gandurile…Il vad, vine..ma ia in brate, ah parfulul ala…ma saruta…ce gust familiar…nu e cumva….?





La multi ani noua!

9 06 2009

For: Aala mare si urat

Am facut trei ani de cand ne stim, de cand eram si suntem unul pentru celalalt. Am avut noi divergentele noastre, despartirile, certurile, dar am trecut peste toate. 🙂 Acum? Acum totul e bine, si la sarbatorirea a trei ani pierduti din viata mea alaturi de tine vreau sa iti spun cat de mult te apreciez si respect pentru cate mi-ai suportat si pentru cate m-ai facut sa iti suport. Imi esti cel mai bun prieten si totodata tipul pe care vreau sa il sarut si sa il „iubalesc” si „vajesc” toata viata mea. Happy tzutzi birthday! Te iubesc, Aaia mica si draguta.

Imagine029ed





A venit vara (1)

9 06 2009

Am incercat sa deschid ochii si nu am reusit. Simteam soarele cum imi alinta trasaturile fetei prin macabrele jaluzele, care acum ceva timp erau de un alb pur. Fiecare lucru pe care il ating in timp ce am ochii inchisi ma indreamna sa lenevesc: perna e parca mai moale, pilota imi incalzeste corpul, ursuletul de plus de ghemuieste intre sanii mei, telefonul e prea departe… Catu cu ochii inchisi ceva care sa ma indemne sa ma ridic, sa incep ziua.

Si atunci simt. E o mana, e rece, o cuprind in palma mea mult prea mica pentru a o inveli pe toata. Nu vreau sa stric senzatia ce ma surprinde, nu e teama, e exact ceea ce caut, descoperire. Imi plimb degetele de-a lungul bratului si conturez fiecare muschi si vena, fiecare fir de par pe care il simt. Sunt extaziata., vreau sa vad, dar o voce imi indica sa continui cercetarea. Ajung pe umar, ating gatul, simt pulsul, sangele care arde a viata, respiratia sacadata care imi sugereaza dorinta carnala, dorinta de pasuiune. Ii simt marul lui Adam , as vrea sa-l apas sa pot sa il las fara suflare macar pentru o secunda, dar instinctul ma sileste sa ii desenez harta fetei. Are un pic de barba, neras, ah si cat as vrea sa il simt cu tot corpul, dar imi duc mana pe buze, i le desenez, i le sarut, respiratia se accentueaza, ma doreste, il vreau, dar dorinta de a il face sa mi se supuna musteste inautrul meu. Ochii, imi mangaie degetele cu genele, trebuie sa fie frumosi. Vreau sa ii scot sa ma priveasca doar pe mine, dar vocea, vocea aia imi opreste orice gand sinistru. Atunci ii simt mana sub singurul lucru care sta intre sanii mei si pieptul lui, tricoul lung in dungi. Si ma atinge, imi atinge corpul,se urca peste mine. Reusesc sa mimez un NU gatuit si il dau la o parte.

Vreau sa descopar eu, vreau sa-l descopar. Ii pun mainile pe pieptul gol, e rece, e fin, e barbat, se simte, are par, dar nu genul de par blana, genul fin care te duce cu gandul la un baiat devenit barbat prematur. Il mangai, il sarut pe piept, in jos. AH! Are pantaloni. Imi sopteste ca e randul lui. Ma prinde, ma strange tare, imi zdrobeste oasele sub presiunea exercitata de bratele lui. Raman fara aer. Aud cum isi desface cureaua si scapa de pantaloni. Ma saruta pe obraji, buze, gat, sani (se opreste si comenteaza cu aceeasi voce senzual de enervanta ceva despre marimea lor, chicoteste) abdomen si cand ajunge pe picioare rade isteric spunand ca vanataile mele sunt amuzante pentru o domnisoara de 16 ani.

Vreau sa ii trag o palma dar imi prinde mana si ma saruta pe buze. Imi arde pielea, saliva mi s-a evaporat, ii simt zambetul dezvoltandui-se in coltul gurii. Iii musc buzele. De ce nu pot sa il vad? Vreau sa ii sterg zambetul ala strengaresc de pe presupusa moaca draguta. Isi bate joc de mine, imi prinde limba in gura lui si isi invarte limba in jurul ei. Imi desface picioarele si…AH! Nu pot sa va spun decat ca tanjesc sa simt iar, sa fim unul si acelasi. Respiram in acelasi timp, ilzgarii pe spate,ma musca de gat, extaz, deschid ochii.

E o lumina puternica, incerc sa descifrez barbatul ce l-a desenat in amalgamul de lucruri din jur. Nu reusesc, vreau sa il strig, dar nu am puterea, mai vad doar o umbra iesind pe usa camerei mele si…