Castel de nisip…

26 11 2009

(scuzati perioada neactiva, pentru cei care m-au citit inainte. am avut prea multe pe cap, dar acum am revenit cu forte proaspete)

Iti amintesti cum a inceput totul? Am ajuns pe plaja si am vazut o mare de poze ale unor castele de nisip. Mi s-a spus ca trebuie sa aleg unu si sa il reproduc perfect pentru a fi fericita. Te-am ales pe tine si am gasit un loc retras unde sa te cladesc. Nu erai plin de turle si scoici colorate, nu erai nici pe departe la fel de stralucitor ca celelalte. Dar erai extraordinar de complex. Aidoma unei case victoriene, cu detalii fine, si modele pe ramele ferestrelor, tu erai decorat cu bucatele mici de inimi frante.

Poarta ta era mica,incat abia intra o furnica si aveai un sant mare si adanc. Am inteles ca ti-e frica de razboaie, de suferinta, de pierderi. Ferestrele erau mari si soarele batea prin geamul facut din cioburi de la sticlele de bere sparte, formand o reflexie verde. Am inceput sa adun materialele. Nisipul il aveam pe tot la dispozitie. Scoicile si cioburile le-am adunat in lungile mele plimbari pe malul marii. Am observat si alte constructoare, dar nici una nu se incumetase sa te realizeze pe tine, dar nu am regretat nici o secunda decizia luata.

M-am intors la locul meu si am inceput sa-ti fac fundatia si am pus toata dragostea mea in ea. Am facut-o ca nici un cutremur, sau om neatent sau inundatie sa o clatine. Si am incept sa-ti cladesc peretii si acoperisul. Eram atenta, dar am uitat sa te ascult, iar dupa un an jumate de truda, te-ai daramat. Ma pierdusem in detalii, si uitasem principalul ingredient: nisipul umed.

Totul s-a daramat si am reinceput sa te construiesc imediat, carand galeti grele de apa si muncind zi si noapte.  Aproape reusisem, trebuia doar sa te decorez si sa construiesc santul, dar o domnisoara neatenta, sau geloasa pe frumusetea ta te-a daramat in treacat, lasand doar fundatia. Am plans ore in sir dezolata si am mai adaugat un element in poza ta, inima mea. Si m-am uitat la marea de poze si am vazut alte fete care te alegeau. Ti-au inteles frumusetea interioara, te-au vrut doar pentru ele. M-am dus si am ales alte poze si lucram la celelalte castele, dar mintea imi statea la tine si in fiecare moment de odihna, in fiecare seara mai lucram o bucata din perete, o lungime da sant. Nu puteam construi nici un alt castel. Toata puterea mea era pusa in tine.

Le observam stangaci pe celalte fete ce te construiau. Nici una nu reusise si lasau totul blta inainte sa inceapa. Dar era UNA, una care ajungea sa te decoreze si care nu cedase, iar tu nu te daramasei. Ea avea sa fie fericita cu tine. Avea sa te construiasca. AVEA SA FI APOGEUL EI! Am vrut sa ii distrug creatia, dar m-am oprit si am preferat sa te vad pe tine realizat. M-am aruncat in marea gri, sub cerul bleomarin si am ales un castel simplu si superficial. L-am cladit repede, si m-am vazut de jumatatea mea de fericire,desi in momentele de melancolie ma uitam geloasa cum ea mai pune o bucata din inima mea in tine.

N-am mai construit nimic, cand o alta fata neatenta mi-a daramat si castelul superficial. Construiam cate putin din tine si atat. AM luat-o cu pasi marunti cate putin, desi stiam ca nu o voi intrece NICIODATA! Am inceput sa accept poze propuse de baieti si construiam repede si apoi le daramam fara sa imi pese. Furam castelele altor tipe, le construiam inaintea lor si le daramam. Distrugeam fete si castele in fiecare seara. Toate paleau in fata complexitatii tale. Plangeam ca nu puteam sa te uit, sa gasesc ceva mai bun. Continuam sa lupt sa te finisez, sa iti ating perfectiunea. M-am luptat un an si apoi am cedat. Dar si EA a cedat. S-a ridicat si te-a calcat la plecare. Am vrut sa imi gasesc puterea sa te ating. Incercam sa te apar de orice, pana si cand eu aveam nevoie de protectie. Luptam si cand nu aveam resurse. Te-am aparat de tocuri si genti, de adidasi si serviete. Luptam pentru ca iubeam sa lupt pentru tine.

Ai inceput sa te clatini. Am cazut cu mainile pline de nisip si insangerate de la cioburi in plaie langa tine, cu ultima bucatica din inima mea in mana, ultima piesa. Pierdusem. Dar atunci mi-ai aratat ca a meritat efortul. M-ai invitat inauntrul tau si mi-ai spus sa pun inima in cel mai protejat loc. M-ai incalzit si mi-ai vindecat ranile, m-ai ocrotit si eu m-am lasat alintata.

Nu am terminat lupta inca, dar acum stiu ca lupti alaturi de mine, ca am intrat in ceea ce credeam ca nu voi reusi niciodata. In inima ta.

Te iubesc.

 





A venit vara (1)

9 06 2009

Am incercat sa deschid ochii si nu am reusit. Simteam soarele cum imi alinta trasaturile fetei prin macabrele jaluzele, care acum ceva timp erau de un alb pur. Fiecare lucru pe care il ating in timp ce am ochii inchisi ma indreamna sa lenevesc: perna e parca mai moale, pilota imi incalzeste corpul, ursuletul de plus de ghemuieste intre sanii mei, telefonul e prea departe… Catu cu ochii inchisi ceva care sa ma indemne sa ma ridic, sa incep ziua.

Si atunci simt. E o mana, e rece, o cuprind in palma mea mult prea mica pentru a o inveli pe toata. Nu vreau sa stric senzatia ce ma surprinde, nu e teama, e exact ceea ce caut, descoperire. Imi plimb degetele de-a lungul bratului si conturez fiecare muschi si vena, fiecare fir de par pe care il simt. Sunt extaziata., vreau sa vad, dar o voce imi indica sa continui cercetarea. Ajung pe umar, ating gatul, simt pulsul, sangele care arde a viata, respiratia sacadata care imi sugereaza dorinta carnala, dorinta de pasuiune. Ii simt marul lui Adam , as vrea sa-l apas sa pot sa il las fara suflare macar pentru o secunda, dar instinctul ma sileste sa ii desenez harta fetei. Are un pic de barba, neras, ah si cat as vrea sa il simt cu tot corpul, dar imi duc mana pe buze, i le desenez, i le sarut, respiratia se accentueaza, ma doreste, il vreau, dar dorinta de a il face sa mi se supuna musteste inautrul meu. Ochii, imi mangaie degetele cu genele, trebuie sa fie frumosi. Vreau sa ii scot sa ma priveasca doar pe mine, dar vocea, vocea aia imi opreste orice gand sinistru. Atunci ii simt mana sub singurul lucru care sta intre sanii mei si pieptul lui, tricoul lung in dungi. Si ma atinge, imi atinge corpul,se urca peste mine. Reusesc sa mimez un NU gatuit si il dau la o parte.

Vreau sa descopar eu, vreau sa-l descopar. Ii pun mainile pe pieptul gol, e rece, e fin, e barbat, se simte, are par, dar nu genul de par blana, genul fin care te duce cu gandul la un baiat devenit barbat prematur. Il mangai, il sarut pe piept, in jos. AH! Are pantaloni. Imi sopteste ca e randul lui. Ma prinde, ma strange tare, imi zdrobeste oasele sub presiunea exercitata de bratele lui. Raman fara aer. Aud cum isi desface cureaua si scapa de pantaloni. Ma saruta pe obraji, buze, gat, sani (se opreste si comenteaza cu aceeasi voce senzual de enervanta ceva despre marimea lor, chicoteste) abdomen si cand ajunge pe picioare rade isteric spunand ca vanataile mele sunt amuzante pentru o domnisoara de 16 ani.

Vreau sa ii trag o palma dar imi prinde mana si ma saruta pe buze. Imi arde pielea, saliva mi s-a evaporat, ii simt zambetul dezvoltandui-se in coltul gurii. Iii musc buzele. De ce nu pot sa il vad? Vreau sa ii sterg zambetul ala strengaresc de pe presupusa moaca draguta. Isi bate joc de mine, imi prinde limba in gura lui si isi invarte limba in jurul ei. Imi desface picioarele si…AH! Nu pot sa va spun decat ca tanjesc sa simt iar, sa fim unul si acelasi. Respiram in acelasi timp, ilzgarii pe spate,ma musca de gat, extaz, deschid ochii.

E o lumina puternica, incerc sa descifrez barbatul ce l-a desenat in amalgamul de lucruri din jur. Nu reusesc, vreau sa il strig, dar nu am puterea, mai vad doar o umbra iesind pe usa camerei mele si…





Incertitudine

4 05 2009

Stiti care e cea mai grea boala a unei adolescente indragostite? Incertitudinea. Ma iubeste? Doar pe mine? O sa fim intotdeauna impreuna? Ii place cum arat sau cum gandesc? Ce le zice prietenilor lui?

Mi se pare cel mai infernal lucru cand esti izbita de zeci de intrebari, care nu poti sa i le pui si nu pt ca ti-e rusine sau ca nu vrei ci pentru simplu fapt ca NU O SA STII daca vorbeste serios. Si te macini si vezi filme de dragoste si GHICI CE? Toate iti arata ori ca traiesc fericiti pana la adanci batraneti, dupa ce trec prin chinurile iadului ori ca nu o sa mai fie niciodata impreuna desi se iubesc, ori unu din ei moare. Hai panica,vai daca ma paraseste pentru alta? Daca nu fac fata suferintei pana avem sfarsitul fericit? Daca moare?

Si acum toate va ascundeti un zambet incordat, realizand ca asa faceti. Pentru ca nici una din noi nu este indeajuns de puternica incat sa isi fi pus total increderea intr-un tip, chiar daca e cu el de 1-2-3 zile sau 3-4-5 ani.  Iar cea care o face, e doar de fatada. Numai ea si zeitatea in care crede stiu ce e in sufletul ei cand uita sa o sune sau cand e plecat prea departe.

Nu vorbesc de gelozie, geozia e amuznta in limitele normalului. Vorbesc de neincrederea in sine. (GELOZIA NU ESTE O FORMA DE NEINCREDERE! <in viziunea mea>) Stai seri intregi gandindu-te cat esti sau nu esti de buna pentru el si strici totul asa, dintr-o tampenie, o prostie. Pentru ca nu ai destula incredere.

Mi se pare mai usor sa iubesti decat sa ai incredere…ce credeti?





As vrea un baiat care sa…

28 04 2009

Care sa ma priveasca in ochi cand imi spune ca ma iubeste. Cu care sa mi beau sucul de protocale intr-o liniste deplina sau cu o conversatie banala. Care sa ma tina de mana in permanenta. Care sa nu ma raneasca, si daca o face sa isi rascumpere greseala prin fapte. Care sa inteleaga ca nu suport anumite genuri de oameni,chiar daca ii sunt prieteni. Care sa imi aduca o floare rupta dintr-o gard si sa mi-o puna in par. Care sa faca poze cu mine oricand,oriunde si sa nu ma puna sa le sterg daca nu ii plac. Care sa propuna sa alegem filmele cu randul.Care sa ma alerge,sa ma prinda si sa ma gadile in timp ce ne umplem de iarba. Cu care sa stau pe jos in mijlocul camerei chiar daca ne umplem de scamele de pe covor. Care atunci cand sunt nervoasa si vreau sa zic ceva care o sa l regret mai tarziu,sa ma sarute. Care sa nu ma uite cand sta cu prietenii lui. Care sa ma prezinte drept iubita lui.Care sa danseze cu mine vals.Care sa lase de la el, oricine ar fi vinovat. Care sa se inteleaga cu ai mei si care sa ii faca pe ai lui sa ma placa. Care sa asculte balariile mele despre viata. Care sa fie atasat de parintii lui si sa ii respecte.Care sa vina sa ma ia de la liceu doar ca sa vada ca nu il insel cu nimeni. Care sa joace basket cu mine si sa ma lase sa castig.Care sa tipe ca ma iubeste cand vreau sa plec de langa el.Care sa se trezeasca inaintea mea si sa se uite la mine cum dorm. Care sa imi zica „tzutzi”. Care sa isi aminteasca ziua noastra si sa imi aduca un trandafir rosu inchis. Care sa se plimbe cu mine prin ploaie si sa imi zica ca sunt frumoasa chiar si asa, cu rimelul intins. Careia sa nu ii pese de nimic si nimeni,decat de noi,de lumea noastra.





De ce nu te cred ca ma iubesti…?

27 04 2009

Pentru ca nu imi intelegi nevoia de a ma trezi la ora 12 dimineata. Pentru ca nu intelegi de ce nu adorm pana nu citesc un capitol dintr-o carte(care deobicei ti se pare plictisitoare). Pentru ca nu observi cat ma doare cand ii pronunti numele. Pentru ca nu iti dai seama ca ma inchid in mine si atunci cand ne certam si vreau doar sa sufar eu si sa te scutesc de remuscarile mele. Pentru ca esti gelos pe nimic si incerci sa-mi arati ca esti mai bun, Pentru ca nu iti dai seama cat sufar cand nu ma cauti. Pentru ca nu stii cate nopti am plans cand tu dormeai, incercand sa te scutesc de problemele mele. Pentru ca nu imi intelegi nevoia de protectia. Pentru ca nu imi intelegi infantilitatea. Pentru ca nu intelegi ca eu imi creez propria lume prin tine. Pentru ca am impresia ca imi spui ca ma iubesti cu imaginea altei fete pe retina. Pentru ca mi-as dori sa iti urlu fiecare intrebare pe care o am in privinta ta. Pentru ca nu pot sa-ti fiu mereu acolo cand am mintea incarcata cu probleme neimportante,dar totusi problemele mele. Pentru ca as urla ca te iubesc in fata tuturor, dar te-ai rusina. pentru ca nu ma cunosti deloc asa cum sunt si asa cum vreau sa fiu. Pentru ca te lasi pacalit de zambetele mele false. Pentru ca nu realizezi cat de fericita sunt langa tine. Pentru ca inca o ti in top, o ai cu numele de alint in agenda si ii dai mesaje. Pentru ca nu iti dai seama cat mi-as dori sa visezi alaturi de mine. Pentru ca ma crezi imatura si instabila emotional. Pentru ca nu pot sa te ranesc in vreun fel, nici macar atunci cand meriti cele mai dure razbunari….





O sa….

12 04 2009

Asta e pentru honey…:D

O sa ma trezesc dimineata cu gandul la tine si o sa ma culc tot asa. O sa deschid ochii si o sa te vad, o sa ii inchid si o sa te vad iar. O sa iti soptesc ce inemni pentru mine si o sa iti sarut obrajii. O sa ma intind in bratele tale si o sa te tin de mana. O sa iti zambesc si o sa plang cand nu te vad. O sa exist prin tine si tu o sa existi prin mine. O sa ne batem pe patura si o sa arunc cu perna dupa tine. O sa tip ca nu te mai vreau si o sa te vreau in continuare. O sa iti sarut buzele si apoi o sa inceapa sa imi tremure. O sa te visez in acelasi vis pe care il ai si tu. O sa pleci de langa mine si o sa te astept pana te intorci. O sa te mangai in timp ce dormi si o sa te trezesti fara mine. O sa te sun plangand si o sa inchid razand. O sa trag un fum din tigara si o sa o sting vazandu-te. O sa iei o gura de bere si o sa o scuipi vazandu-ma. O sa stau cu prietenii mei si o sa ma gandesc la tine. O sa stai cu prietenii tai si o sa ma uiti cate putin. O sa strig ca te vreau doar pentru mine si o sa imi reprosezi ca iti suprim libertatea. O sa fi suparat pe mine si eu o sa mor cate putin. O sa imi pui mana pe pieptul tau si o sa iti simt bataile inimii. O sa avem apartamentul nostru si o sa aiba balcon. O sa avem un pat mare si o sa avem boxe sub el. O sa ne mai certam si o sa inchidem dulapul cu arme albe. O sa adorm langa tine si o sa ma trezesc inaintea ta. O sa iti simt respiratia si o sa o contopesc cu a mea. O sa te am si o sa te mai vreau.


O sa ne tinem de mana si o sa ne alergam prin parc. O sa vedem filme si o sa ne iubim. O sa fie lumea noastra. O sa fie perfecta. O sa te iubesc mai mult in fiecare zi.





Cum sa te lasi de fumat sau exul meu e un nenorocit

5 02 2009

Prietenul meu este un nenorocit. E genul de tip care nu fumeaza, nu bea, nu se dorgheaza, nu are haz, e plictisitor. (zic asta acum din rautate pentru ca ma obliga sa fiu ceva ce nu sunt). „Nu mai bea,nu mai fuma, nu injura, nu riposta.” Genul de tip: „fa-o in stilul sanatos. Mananca multe fructe si legume, fa exercitii. Viciile sunt pentru oameni praf.”

Era ziua mea. Faceam si eu 15 anisori amarati, si ma apucasem cu vreo saptamana inainte de fumat. Totul bine, frumos, ma despartisem de prietenul meu, dar ramasesem amici. L-am chemat si pe el, ca doar nu era bai. Ca orice fumatoare, ma ardea plamanul si nu stiam cum sa scap de el, ca sa pot fuma in liniste fara sa urle la mine. Rog niste prietene sa il tina departe de balcon. Si ma duc cu una, imi fumez tigara. Liniste. Vine dupa mine. Stam pe balcon. Fiecare pe jumatatea lui. Ma ia in brate. Fluturi in stomac, zambete cretine, rugaminti sa se dea de langa mine ca imi omoara si ultima urma de orgoliu. Nu o face. Ma saruta. Si apoi urmeaza: “DU-TE SI SPALA-TE PE DINTI!”. CE? CUM? UNDE? CARE? CAND? HA??? Cum adica sa ma trimita sa ma spal pe dinti? Urmeaza replica mea retorica: “De ce?”; “Ai fumat”.
Ma duc, ma spal pe dinti. Ma intorc. Romantic, iar strans in brate, iar zambete discrete, iar momentul mult asteptat si aud iar: “Mai spala-te o data”. Am simtit cum castelul meu de nisip numit orgoliu, se prabuseste in fata mea, facut scrum. Ars de cateva cuvinte. Ma duc, ma spal, mestec guma, dau cu parfum, ma mai spal o data. Ma intorc. Ma saruta. (gandesc acum ca trebuia sa mai imi aprind o tigara, sa ii suflu fumu in gat si sa ii zic sa se duca in origini.).

Superb. O seara superba. Urmatoarea zi: „stii, de fapt, nu vreau sa fim impreuna”. Pai stai Gigele, ma pui sa ma spal pe dinti si acum imi zici ca de fapt nu? Bine. Si da-i frate si apuca-te de fumat. Si ma cert cu Gigel. Si incep certuri peste certuri, pachete peste pachete. Se epuizau reprosurile in acelasi timp in care ardeam eu tigarile. (si banii). „Idiotule, retardatule, mi-ai distrus viata. M-ai facut sa ma indragostesc de tine.” „Cine eu? Stii ca si eu te iubesc.” „BA NU! A fost o vrajeala, am pierdut un an jumate. Esti cu aia, si aialalta”. „DA CE TU NU? TU NU FACI LA FEL? TE CRIZEZI CA PROASTA.” „DISPARI!” etc etc.

Trece o perioada, si ma plimb si eu linistita pe la Unirea. Mama lui Gigel ma vede. Mama lui Gigel ii da raportul. Gigel ma suna. Si urla „FUMEZI!”. „NU!”. „BA DA! TE-A VAZUT MAMA!”. Haha, ironia sortii. Imi bag, imi scot, injur de raniti. Nu voiam sa afle, doar tineam la el, si ma ofticam cand ne certam. Ma nene, stiti ce e aia sa ajungi sa urasti o persoana din toata fiinta? Va zic eu ca dupa patru ore in care nu am zis nimic si el a vorbit despre cat de „nenorocite” sunt tigarile, am zis ca il bag cu capul in primul Eco Toilet din Cismigiu. Am inchis, promitand ca nu mai pun gura in viata mea. (pe tigari bha, ca doar nu eram nebuna sa zic pe alcool). Si trece asa o perioada, in care ne revenim, devenim prieteni buni, ha-ha-ha. Si da baiatu cu batul in balta. Imi nenoroceste zilele. Nu mai stiu ce dracu a spus, dar in urmatoarele doua minute am facut un mare pas in existenta mea: imbracat-coborat din bloc-magazin din colt-„un pachet de kent lung”-dat bani-primit rest-iesit din magazin-intrat in casa-deschis pachet-aprins tigara. Ma si trag cu sete primul fum, imi imaginam cum ii ard toata fiinta, cum il chinui, cum il fac sa sufere pe Gigel, cum in fiecare fum pe care il expiram fugea o parte din el. Vai, ce senzatie divina. Ultimul fum. Ma ridic de pe coltar. Si nu mai imi tin echilibrul. Tusesc, tusesc, tusesc, si vomit. Incerc sa ma ridic de langa chiuveta. Nu reusesc. „Bai sa innebunesc”. Arunc buntatate de pachet. De atunci n-am mai fumat,decat cand „scrumez” pe balconul din spate(aviz ba, ca brusc am un chef nebun sa te aud patru ore explicand teoria chibritului,chibritului in sine). Multumesc,nenorocitule. Dar de alcool NU MA LAS! 😀