Cat?

13 07 2009

Am citit acum cateva zile un citat interesant si as vrea sa dezbat problema pe doua cazuri traite de mine,dar fiind pusa in roluri diferite.

„Cat crezi ca dureaza fericirea, cladita pe nefericirea altcuiva?”

Situatia 1:

Ai mei sunt divortati  de ceva ani. Tata a plecat pentru ca nu se mai intelegea cu mama si a gasit fericirea in alta femeie. Fericirea lor a fost cladita pe nefericirea mamei, a fratelui meu, dar in special a mea (problemele mele sunt cele mai importante). I-am blamat,i-am urat. Rugamintile mele au fost calcate in picioare pentru ca ei sa fie „fericiti”. Si stiti sfarsitul? Vi-l spun eu. S-au despartit. Tata si-a cladit fericirea impreuna cu alta, pe nefericirea tipei acestea. Nu stiu exact cat a durut-o, dar stiu ca aceasta femeie a fost mai nefericita ca mine, pentru ca a dezbinat o familie si pentru ca a ramas cu „buza umflata. [nu spun ca tata sau/si mama n-au fost si ei vinovati,dar asta e o alta poveste]

Situatia 2:

Ca sa fac un rezumat, actualul meu prieten (sa-i zicem T.) si cu mine ne cunoastem de trei ani, din care primul an jumate am fost impreuna, urmatorul an nu si acum ne-am impacat iar. In anul in care se presupunea ca suntem doar prieteni, eu m-am combinat cu un coleg de clasa de al lui. Acesta mi-a facut cunostinta cu o colega de a lor de liceu (sa-i zicem I.) [eu inca il iubeam pe T.]. si fetiscana asta era indragostita de T. TIpa m-a tot aburit ca T e nasol, ca nu intelege cum am putut fi cu el. Urmatoarea zi s-au combinat. Vai si cat o uram. Iesim o data I, actualul de atunci si eu. VOiam ca I si T sa se desparta. Nu am avut curajul sa fac nimic. Totusi, actualul meu de atunci,pentru ca nu il suporta pe T, a inceput sa ii bage in cap lui I ca sa se desparta de el. Nu i-am luat apararea lui T, desi stiam ca tot ce se zice nu e adevarat.( imi cer scuze cu ocazia asta) Am facut-o pe I sa vrea sa se desparta de el. Mi-am cladit fericirea pe nefericirea mea pe nefericirea lui. In cazul acesta a durat cateva minute. I m-a pus sa ii scriu mesajul de despartire. Scriindu-l mi-am dat seama cat o sa il doara. L-am trimis. S-a prins ca eu il scrisesem. Dupa o saptamana I si T s-au combinat, eu m-am despartit de colegul lui. Noul cuplu parea fericit. Fericirea lor era cladita pe nefericirea mea. T. si-a dat seama ca nu o iubeste pe I. S-au despartit.

Cand am patit cel de al doilea cazi, mi-am dat seama ca am fost exact ce blamam in femeia aceeas, doar la o scara redusa si nu atat de grava. M-am urat pentru ca nu am vazut ca devenisem, chiar si pentru o ora, tot ceea ce am detestat.

SI acum va intreb, v-ati cladit fericirea pe nefericirea altora? Fiecare din noi face asta neintentionat,  cateodata, dar ati face-o cu buna stiinta?

Nota: Din perspectiva mea, fericirea e un termen relativ, dar voi spune asta intr-un alt post.

Anunțuri

Acțiuni

Information

2 responses

14 07 2009
Ana

Fericirea lor a fost cladita pe nefericirea mamei, a fratelui meu, dar in special a mea (problemele mele sunt cele mai importante)

normal=))))))))))))) intotdeauna. daca cineva are exact aceeasi problema ca tine, problema ta e mai mare.
daca tu ai 5 dolari si chuck norris are 5 dolari, chuck norris are mai multi bani ca tine.

14 07 2009
Ana

(sa-i zicem T.)

cum de ai ales tocmai litera asta?! cata inspiratie ^:)^

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: