„M-am lasat incurcata de o mana de valuri…”

20 11 2008

Pentru cei care nu stiu de unde e titlul postului, este din melodia: Dagga ft Catalin (Coma) – Cum am crescut.

Stateam azi in pat si asteptam sa se faca ora sa plec inspre cursurile de spaniola. De obicei, intram pe mess, dar azi nu am avut chef. Nu aveam cu cine sa vorbesc, nu aveam chef de nimeni, asa ca m-am  apucat sa-mi fac curat prin mesaje si prin agenda. Cu mesajele a fost usor, pentru ca le-am sters fara resentimente. Dar agenda mea de telefon? „Hm…Adi, nu mai stiu nimic de el de mai bine de un an, nu si-a amintit de mine, DELETE”. Si cam asa a fost cu aproximativ jumatate din lista. „Ne-am certat”; „Si-a schimbat numarul si nu-l am pe cel nou”. Ok, motive bune. Dar cand am inceput sa-mi zic „Dar numarul asta al cui e?” sau „Cine plm e X-ulescu?” a devenit cam aiurea.

Eu in general sunt o persoana mai sociabila si automat am foarte multe cunostinte. Si mi se pare normal sa cam uit unele nume, unele detalii, pentru ca am saptamani in care cunosc mai mult de 20 de persoane si nu pot sa retin toate numele. (eu uit ziua de nastere a prietenilor mei :”> ….)

Dar ma gandesc asa….cat de usor uitam lumea din jurul nostru. Si acum o sa fac un pic pe mediumul: vad in viitor. Sunt anul trei la facutatea de medicina. Am prieteni din aceeasi facultate cu mine si cativa din afara. Dar cei din „tinerete”? Toti aia cu care umblam prin IOR de nebuni sau pe la teatrul national, toti fostii mei prieteni cu care am ramas prietena buna dupa? Toti oamenii aia care m-au ajutat si i-am ajutat? Unde o sa fie? O sa trec pe langa ei pe strada si nu o sa pot sa ii salut, pentru ca probabil am fi uitat amandoi cine suntem sau am fost unul pentru celalalt. Mi-e frica atunci cand ma gandesc ca tot ce inseamna acum ceva, atunci sa fie doar o vaga amintire, care nu v-a mai lega intr-un final nici o sinapsa…

Ma gandesc cum, n-o sa-mi amintesc ca iubeam pe nu stiu cine, si cat de greu era sa il vad cu alta si nu o sa mai am senzatiile alea cand apare X sa zicem in peisaj. Pentru ca nha, o sa uit. NU VREAU SA UIT! De ce sa uit? De ce sa uitam?

E atat de usor sa uitam lumea, e atat de usor sa pierdem persoanele pe drum….dar e atat de greu sa restabilim relatii…

M-am lasat de lecitina….vreau o metoda sa nu va mai uit…

Anunțuri

Acțiuni

Information

One response

7 12 2008
Nicole

uităm pentru că dacă am ţine minte tot ne-ar fi capul greu şi ne-ar trage în jos când ne aplecăm peste balcon.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: