Fictiune sau realitate…

8 11 2008

Stateam pe scari la teatrul national bucuresti, ca orice alt copil cool, care are o viata sociala si care isi asteapta tovarasii de caterinca pe chestiile alea jegoase placate, pline de scrum de tigara si guma facuta tot una cu scarile. Fumam, de obicei cand ajung mai devreme, imi aprind o tigara si ma holbez la frenezia din jurul meu.

Sunt o persoana care iubeste detaliile superficiale. In general nu uit figurile oamenilor, si peste un an o sa pot sa-ti spun daca mi-a placut o anumita persoana cum a fost imbracata, la X moment, desi nu o sa stiu cum o cheama. Sunt o persoana care iubeste detaliile psihice. O sa imi amintesc de tine, daca acum cateva luni ti-am vazut fata umpluta de lacrimi sau cotropita de zambete.

Sa revin la povestea mea. Ma fascineaza in general, modul in care se imprastie fumul. Da lucrurilor ce se vad prin el, o tenta mai solemna,  mai veche. Nu stiu daca toti vedeti asa, dar mintea mea bolnava asa isi imagineaza. Ascultam, ca toti copii cool, o melodie destul de necunoscuta „Veritasaga – Sentiment inselator”. Era frig, era foarte frig. Dar ca deobicei, eu eram in blugi, tricou si un parlit de hanorac care l-am luat de gura mamei (ce bine ar fi sa o ascult mai des cand imi spune ca e frig, si ca nu conteaza daca nu mi se vede tricoul cu „BAD PITZI”).  Sunt o persoana careia ii plac zilele mohorate ale toamnei. Si nu, nu sunt emo sau ceva in genul asta. Pur si simplu, sunt nascuta in perioada asta si in general am foarte multa energie cand ploua si e mohorat, in special cand ploua. Dar in ziua aia era doar mohorat, si trebuia sa ma vad cu o prietena mai pitzi asa (dar pe care o iubesc, si stie asta) si nu aveam nici un chef sa palavragesc cu ea la cafea cum face de obicei. Aveam chef sa nu zic nimic, sa aud doar lumea din jur, asa exuberanta, grabita sau sa ma plimb pe strazi pline de amintiri, sa nu aud decat vantul si sa imi amintesc de momentele frumoase petrecute cu el, si cu Melo.

Dar promisesem ca o vad pe pitzi, si mi-era oricum dor de ea. Dar ca deobicei INTARZIA, ca doar o adevarata lady se lasa asteptata, nu asteapta ea ca proasta (dovada ca eu nu sunt o lady). Ok, trecand la detalii. Langa mine, se aseaza un tip foarte dragut, cu prietena lui care si ea era draguta. Si il auzi pe baiat in timp ce o saruta, cum ii spune „te iubesc”. Mi s-a topit fiecare farama de ura pe care o aveam in mine de la relatiile mele esuate, si de la despartirea de tipul pe care il iubeam. Il vedeam cum ii sclipesc ochii de rautate, dar nu am bagat in seama. Ii zisese te iubesc, si parea atat de sincer. Apare dupa vreo cinci minute, o alta tipa (intre timp imi aprind o alta tigare). Tipa asta, era prietena prietenei tipului ala. Fata cu un decolteu cat casa, cu fusta scurta, cu slimsul in gura si telefonul V3 roz. Si o vezi cum se pupa frumusel cu prietena ei, normala, si se apleaca si se lipeste cu sanii aproape goi de tip. Il pupa pe marginea buzelor. O sa le zicem tipa normala, si panarama. Am observat ca tipa normala s-a cam ofticat, dar a tacut din gura, muscandu-si buzele. Si il vezi pe tip, cum incepe sa vorbeasca cu panarama, tinand-o in sictir de mana pe tipa normala. Cum o privea, cum se dadea la ea, cum voia sa i-o puna acolo pe loc. Il inteleg in mare masura, dar FRATE mi s-a aprins iar ura aia pe falsitatea oamenilor, ce oameni, jigodii. Tipa normala a plecat, pupandu-i pe amandoi  cu cea mai mare demnitate si am observat cum aproape izbuncea in plans. Nici unu nu a bagat de seama. Voiam sa ma ridic, sa o dau pe panarama cu capul „di bardura” si pe ala sa-l plesnesc si sa-i zic „BHA IDIOTULE, nu mai zice te iubesc cand nu o simti.”

Pe aici s-a taiat filmul, pentru ca i-am vazut pe tipa normala si pe tip, brusc unul in bratele celuilalt iar el zicandu-i te iubesc, fara acea sclipire diabolica in ochi. Am stins tigarea, crezand ca e datorita ei. Apare pitzi mea. Ma ridic sa plec la cafea, dar raman cu gustul ala jegos in gura, ca sunt oameni care chiar se iubesc…toata ziua am ascultat-o pe pitzi cat de fericita e cu prietenul ei, si incepusem sa vad cam multe cupluri pe strada. La un moment dat, l-am vazut ca o fantazma si pe el, dar am intrat repede in cafenea…

Anunțuri

Acțiuni

Information

2 responses

8 11 2008
gabe

mi sa parut super tare faza, si mia placut 😛

9 11 2008
bia

stii, uneori esti chiar geniala !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: